Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Unde este mai dificil jocul cu trecutul: în estul Europei sau în Occident? Ce înseamnă, pentru un istoric, împlinirea a trei decenii de la înființarea, la Sighet, a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței? A creat comunismul, în mod real, „omul nou” pe care l-a promis? Se văd și acum efectele nocive ale acestui regim în societatea românească, la 33 de ani de la căderea lui oficială? De ce este important faptul că la Memorialul de la Sighet „vorbesc” victimele, și nu călăii? Ce fel de terapie recomandă Dennis Deletant, ca istoric și ca om, în confruntarea cu trecutul? Cum ar fi fost dacă n-ar fi existat comunismul în România? Prin ce anume devine problematică, dacă nu chiar toxică, istoriografia de tip naționalist? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, reputatul istoric Dennis Deletant și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, investighează diferitele forme de confruntare cu trecutul și cu memoria distorsionată de istoriografia comunistă, reliefând importanța Memorialului de la Sighet în această sinuoasă terapie a adevărului, care ne dezvăluie valoarea libertății, a democrației și a statului de drept.

9:11 „Totuși, ne trebuie mai mult timp să înțelegem ce s-a întâmplat în perioada comunismului. Ce m-a frapat la Sighet și la cursuri a fost faptul că foarte mulți dintre elevi nu știau mai nimic despre regimul comunist. Când îi întrebam – și doamna Blandiana îi întreba și ea – de ce e așa, mulți dintre ei spuneau că aveau impresia că le e frică părinților să vorbească despre epoca comunistă.”

20:41 „A fost într-adevăr, iarăși, o ironie a sorții istoriei, aș spune, adică faptul că am cunoscut-o pe Doina (Ana Blandiana) în anii ’70 și datorită – mai ales – poeziilor ei. Și l-am cunoscut pe Romulus Rusan, soțul ei, și i-am admirat pe amândoi pentru curajul lor, pentru strategia lor, pentru spiritul de a spune, de a se exprima fără să deranjeze prea tare cenzura.”

27:58 „E important pentru că aceste suferințe nu erau reprezentate, trecute, neapărat, în puțina literatură care exista la începutul anilor ’90 despre aspectul negativ al reprimării din România: faptul că acești oameni care au vorbit au avut curajul să înfrunte un regim așa cum a fost regimul comunist, dar nu numai că au înfruntat regimul, dar au supraviețuit și au putut să descrie ce a însemnat viața de fiecare zi în închisoare.

40:26 „Dacă nu suntem optimiști cum sunt eu în legătură cu România (sigur că sunt foarte multe probleme), dacă ne uităm la România cum a fost sub Ceaușescu în anii ’80 și vorbim – cum vorbim noi acum și ne uităm la splendida glicină de afară –, nu poți să nu fii optimist și să speri într-un viitor mai luminos.”

47:59 „Revin la ce spuneau elevii de la Sighet – că părinții lor nu voiau să vorbească despre regimul comunist, bănuiesc că dintr-un sentiment de complicitate) –, la faptul că s-au ridicat foarte puține voci împotriva regimului din România. Revin la rolul istoriografiei: faptul că nu se știa mai nimic despre acțiunile de rezistență din munți ale unor patrioți...”

Conferința din Seria Justiția Memoriei cu Dennis Deletant este disponibilă aici: https://youtu.be/D9UD-Upyypw