Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce formula „claritate morală” are un prezent atât de turbulent? Care este, de fapt, sensul acesteia? S-ar putea spune că, înainte de 1989, Václav Havel era un rezervor de claritate morală? Prin ce anume a fost disidența sa atât de specială în spațiul țărilor intrate în sfera de influență a comunismului? În ce fel a contribuit el la extinderea NATO spre estul Europei, după 1990? Poate fi considerat Václav Havel una dintre marile conștiințe lucide ale secolului trecut? Este, oare, totalitarismul un accelerator de curaj și de discurs moral? De ce este marginalizată astăzi etica în spațiul public? Ce e mai actual acum: viața trăită în adevăr sau puterea celor fără de putere? Pe firul unor întrebări inspirate de imensa moștenire intelectuală, politică și culturală a lui Václav Havel, dialogul dintre Sever Voinescu, diplomat și eseist, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu devine o remarcabilă reconstituire a personalității acestui lider providențial pentru Europa de Est, dar și pentru întreaga lume, un adept al ideilor de centralitate a eticii și de claritate morală, ale cărui fapte, acțiuni și decizii au marcat în mod decisiv ultimele decenii ale secolului al XX-lea.

0:00 Sever Voinescu - VÁCLAV HAVEL. Bine că l-au avut ei!

10:04 „Opoziția lui, la tipul lui de disidență, a fost foarte specială. În anii ’70, în anii ’80, dar și înainte, disidența aceasta central-europeană, anticomunistă, se compunea mai ales din trei categorii de oameni. Cei mai vehemenți și mai implicați erau, fără îndoială, foștii comuniști, care se simțeau trădați, dintr-un motiv sau altul, au fost excluși de la putere...”

21:04 „Aprilie 1993. E vorba de o întâlnire pe care a avut-o cu Bill Clinton, într-un moment în care Statele Unite, cam toată lumea în Statele Unite ale Americii se gândea că e cazul să dizolve NATO. Căzuse Uniunea Sovietică, se desființase Pactul de la Varșovia, toată lumea părea convinsă că Rusia era complet învinsă...”

31:42 „El a avut ideea aceasta că, pentru ca societatea să se facă bine, oamenii trebuie să se recupleze cu o ordine metafizică superioară lor și de acolo trebuie, cumva, să-și regândească, să-și reforjeze viziunea asupra lumii. Cu alte cuvinte, lumea asta nu este un rezervor suficient de repere pentru o viață în adevăr.”

40:32 „Am citat la începutul conferinței o vorbă care mi-a plăcut mult, a lui Milan Kundera. Când Havel a murit, Kundera a spus: «Capodopera lui a fost destinul lui». E dincolo și de cărțile lui, și de eseurile lui, și de poeziile lui, și de cariera politică...”

50:44 „Există două texte ale lui care mie îmi plac extraordinar; sunt două scrisori pe care le-a scris. Una i-a scris-o, în 1968, lui Dubček . Primăvara de la Praga – toată lumea era entuziasmată în Cehoslovacia, era o efervescență extraordinară: se desființase cenzura, se liberalizaseră deja niște părți din economie, se deschiseseră granițele...”

1:03:07 „Havel este un autor dramatic, piesele lui sunt, în general, subsumate în acest curent, în mare vogă atunci, al teatrului absurdului, în anii ’60-’70. A avut la început, în primele lui piese, tema aceasta – care era, în anii ’50-’60 tema favorită a absurdului și la Ionescu, și la Beckett și așa mai departe – tema aceasta a vorbei goale, a limbajului...”